„Melodrama romantica – cu care Emily Bronte era, neindoielnic, familiarizata – isi datora imensul succes efectelor create de ambiguitate si de vagul trairilor eroilor. […] In La rascruce de vanturi, lucrurile se petrec exact in sens invers: cu toate ca intamplarile relatate pot sa socheze, sa para uneori incredibile, sunt prezentate, in majoritatea cazurilor, cu o mare claritate si precizie. […] Critica literara a numit acest tip de scriitura „imaginatie concreta” si, ori de cate ori vorbeste despre ea, nu uita sa spuna ca Emily Bronte e „intemeietoarea acestei caracteristici a romanului englez modern” [J. A. Marshall]. Dupa 1847, se vor intalni tot mai des cazuri in care va fi definitorie forta de a contopi obiectul sau actiunea concreta cu descrierea senzatiei produse de ele, forta de a scrie despre vizibil si tangibil cu intensitatea proprie poeziei: Emily Bronte a ridicat o povestire melodramatica la nivelul unei trairi tragice.“ – Dan Grigorescu