Când Roz deschide ochii, știe că nu se mai află pe insula sălbatică pe care o numea acasă. Acum e la o fermă de lapte, are sarcini precise de îndeplinit și trebuie să se poarte ca un robot normal. Încetul cu încetul, Roz se acomodează cu viața la fermă, ba chiar se împrietenește cu vacile de care are grijă și cu cei doi copii care o consideră un membru al familiei. Însă dorul de Gălbenel, fiul ei adoptiv, și de prietenii de pe insula îndepărtată nu-i dă pace și începe să se gândească tot mai des la cum să facă să se întoarcă la ei.